John L. Stoddard's Lectures

Descriere

Locuitorii orașului Bozeman, Montana, sunt remarcabil de norocoși să aibă Parcul Yellowstone în curtea din spate. Putem ajunge la o intrare în parc în orice anotimp, de obicei în mai puțin de două ore. Datorăm mult conservaționiștilor clarvăzători de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Având în vedere schimbările și provocările care se întrevăd, cum am putea păstra valorile Yellowstone-ului și ale celorlalte parcuri și terenuri sălbatice? Este util să examinăm experimentele istorice legate de Yellowstone.

Mișcarea pentru conservare de la sfârșitul anilor 1800 până în 1920 a lucrat pentru păstrarea și protejarea faunei sălbatice, a terenurilor virgine și a celorlalte resurse naturale ale Americii. Printre liderii ei s-au numărat scriitorul naturalist John Burroughs, etnograful George Bird Grinnell, geologul F. V. Hayden, ecologul George Perkins Marsh și, mai cunoscuți, John Muir, Gifford Pinchot, John Wesley Powell și Theodore Roosevelt.

Teddy Roosevelt a fondat Boone and Crockett Club în 1887. A fost principala organizație de conservare a epocii sale, iar lista membrilor era un „cine este cine” al sportivilor-conservaționiști din elită, printre care G. B. Grinnell, geologul parcului Yellowstone Arnold Hague și Gifford Pinchot. Clubul a militat pentru extinderea și protejarea parcului Yellowstone și a condus crearea sistemului național de rezervații pentru faună sălbatică în 1903, promovând conservarea ca principiu de organizare a politicilor publice.